Welcome to our book review site go-pdf.online!
You may have to Search all our reviewed books and magazines, click the sign up button below to create a free account.
Deschide-mi ochii
None
Predica de pe Munte
Dacă nu ar exista credință drăcească, zadarnică și neputincioasă când este vorba de mântuirea noastră, nu ar trebui să ținem cont de cerința lui Pavel adresată corintenilor: „Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă încercați-vă” (2 Cor. 13:5). Întrebarea este cum anume facem acest lucru. Afirmația din Genesa15:6 – „Avram a crezut pe Domnul, și Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire” – a rămas ca o condiție a mântuirii, reiterată deseori în scrierile Noului Testament. În baza credinței sale, Avram a fost ales și numit de Dumnezeu tatăl tuturor celor credincioși, motiv pentru care am decis să pornim ...
Istoria facerii unui nume
Prin conceptul facerii unui nume, în Scriptură se țese o complexă tapiserie teologică. Genesa ne atrage atenția asupra a două moduri de a ne face un „nume” sau de a ne împlini nevoia de semnificație, în timp ce Apocalipsa ne atenționează asupra faptului că „numele” pe care îl primim pe frunte sau pe mână ne va hotărî destinul veșnic. De-a lungul istoriei interpretării Apocalipsei, numele tainic al fiarei sau numărul numelui ei, scris pe frunte sau pe mâna dreaptă a celor care i se închină, a dat naștere la o mulțime de speculații. În volumul de față, vom arăta că ceea ce face Ioan, cu atât mai mult cu cât, în scrierea lui, folosește ca reper Vechi...
Daniel ed. 3
Trăim în aceste zile o senzaţie crescândă de neputinţă în faţa istoriei care se scrie cu vieţile noastre. Vedem imperii destrămându-se, războaie civile, regrupări politice, formări de uniuni economice şi monetare. Ce şansă are individul, omul de rând, să influenţeze în vreun fel mersul evenimentelor? Nici măcar votul său, într-o ţară democratică, nu mai pare să însemne aşa de mult ca altădată. Nu este oare omul victima celor puternici, care se folosesc de el, dar iau decizii mult peste capul lui? Cartea Daniel vine să risipească astfel de temeri, proclamând un extraordinar adevăr: „Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, [...] o dă...
Coloseni
Duhul lui Dumnezeu ne invită să ne lăsăm „citiți” și modelați de adevărurile pe care apostolul Pavel le-a așternut în Epistola către Coloseni. Astfel, vom conlucra împreună cu Duhul lui Dumnezeu la atingerea scopului pe care apostolul și l-a fixat pentru lucrarea care i-a fost încredințată de Hristos. Întrucât avem nădejdea slavei doar atunci când Hristos locuiește în noi, scopul apostolului este surprins în versetele acestea: „Pe El Îl propovăduim noi, și sfătuim pe orice om, și învățăm pe orice om în toată înțelepciunea, ca să înfățișăm pe orice om, desăvârșit în Hristos Isus, [...] în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei” (Col. 1:28, 2:3). „Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii” (2:9), cunoașterea lui Hristos va stârni în noi dorința de a fi ca El. Iar prin epistola sa, Pavel ne așază în fața procesului devenirii hristice, prin dezbrăcarea omului vechi și prin îmbrăcarea omului nou, care se înnoiește, spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut.
Venirea Domnului
p.p1 {margin: 0.0px 0.0px 0.0px 0.0px; font: 13.0px Helvetica} În dorința de a înțelege tema Venirii Domnului, am privit epistolele lui Pavel adresate bisericii din Tesalonic ca pe o albie care adună afluenți din întreaga Scriptură. Astfel, am fost obligați să facem incursiuni în cărțile Apocalipsa, Daniel, Ezechiel, Zaharia, 1 Corinteni, Matei, 2 Petru, precum și în multe alte texte din Noul Testament, relevante pentru tema propusă. În abordarea noastră, am evitat speculațiile legate de când anume va veni Domnul, atenția rămânându-ne focalizată, pe de o parte, pe încercarea de a armoniza textele care fac referire la această temă, iar pe de altă parte, pe dorința ca Venirea Domnului să ne găsească pregătiți pentru întâlnirea cu El. La Venirea Lui, toți cei care „n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire” (2 Tes. 2:12) vor fi osândiți, în timp ce Hristos va fi „proslăvit în sfinții Săi și privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut” (2 Tes. 1:10).
Pe urmele credinței lui Avraam
Dacă nu ar exista credință drăcească, zadarnică și neputincioasă când este vorba de mântuirea noastră, nu ar trebui să ținem cont de cerința lui Pavel adresată corintenilor: „Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă încercați-vă (2 Cor. 13:5). Întrebarea este cum anume facem acest lucru. Afirmația din Genesa15:6 – „Avram a crezut pe Domnul, și Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire” – a rămas ca o condiție a mântuirii, reiterată deseori în scrierile Noului Testament. În baza credinței sale, Avram a fost ales și numit de Dumnezeu tatăl tuturor celor credincioși, motiv pentru care am decis să pornim pe ...
Chimie Analitică Cantitativă
CHIMIE ANALITICĂ CANTITATIVĂ - ANALIZA VOLUMETRICĂ ŞI GRAVIMETRICĂ Ghid de lucrări practice
Duhul Sfânt în Fapte 1&2
Cine dintre noi nu ar dori să aibă dovezi incontestabile cu privire la prezența și lucrarea Duhului Sfânt în viața sa? Întrebarea este unde și în ce anume să căutăm aceste dovezi? Pe de o parte, ele ar trebui să se arate în asemănarea noastră cu Hristos dovedită în prezența roadei Duhului în relațiile noastre. Pe de altă parte însă, atunci când, în primul capitol din Faptele Apostolilor, Domnul Isus vorbește despre Botezul cu Duhul Sfânt – „Nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt” (5) –, El leagă lucrul acesta de puterea și imperativul mărturiei cåreștine: „Voi veți primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, și până la marginile pământului” (1:8). Prin aceasta, Hristos subliniază faptul că puterea lui Dumnezeu ni se dă pentru împlinirea lucrării pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu.
Shema Israel!
Lumea asistă la scena unei Biserici dezorientate și dezbinate. Cauza primară a acestei stări este lipsa unei autorități unanim recunoscute. Oare nu Scriptura este aceea în baza căreia Dumnezeu dorește să-Şi conducă Biserica? Oare nu autoritatea ei ar trebui să aducă armonie și lumină în Biserică, precum și putere în mărturia ei? Dar pentru aceasta, este vitală o abordare corectă a Scripturii, pentru că numai Adevărul lui Dumnezeu (nu părerea noastră cu privire la adevăr) ne „poate păzi sufletele și ne poate da moștenirea împreună cu toți cei sfințiți” (Fapte 20:32). În fața unei astfel de provocări ne pomenim atunci când deschidem cartea Deuteronom și auzim oftatul lui Dumnezeu: „O! de ar rămâne ei cu aceeași inimă ca să se teamă de Mine și să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiți pe vecie, ei și copiii lor” (5:29).
