You may have to Search all our reviewed books and magazines, click the sign up button below to create a free account.
André Pogoriloffsky was born in Bucharest, Romania, in February 1968. * Starting with 1982, he studied music independently, helped by several private professors. * In 1989 A.P. started to hear in his head a strange yet beautiful music that he was unable to notate. Short excerpts were presented on the piano to his musician friends who confirmed that the temporal fabric of that music could not be rendered satisfactorily with help from the traditional, bar-rhythmical, semiography. * Between that point and 1994, A.P. tried to formulate a theory and a notation for that music, the first result being his first published book - Energies of musical time - essential studies of pulsatory functionalism". * In the late '90s, A.P. discovered cognitive musicology and started to merge his own discoveries with the bulk of scientific contributions from this interdisciplinary domain. After abandoning several approaches, the final result a book called The music of the Temporalists". * The author is currently living in his hometown, Bucharest, along with his wife Simona and his daughter Ina.
A Parisian drugstore owner (André Pogoriloffsky), a man in his early fifties, who is also a skilled amateur piano player, experiences a two year long mental trip to a parallel (Temporalist) world, as an avatar. He will soon find out that he was purposely "imported" there in order to be taught the basics of that culture's music theory. Pogoriloffsky is permanently accompanied by a local musicologist - Jean-Philippe, an expert in the European musical tradition - and, for a while, initiated by an old psychologist (Herr Sch... etc.) in the cognitive aspects of Temporalist music theory. The two men ask Pogoriloffsky to memorize as much as he is capable to from the theoretical notions that he is presented with so that, once returned to Paris, be able to transcribe all that information for the use of his own musical culture.The music of the Temporalists describes a journey into a parallel world that is populated with humans like us who just happened to have cultivated music as "the art of time" and not as "the art of sounds". Pogoriloffsky recounts all that experience with honesty, doing his best to meet his two guides' expectations.
Cartușe este cel mai bun titlu lansat de Concursul de debut al Editurii Cartea Românească (premiat la ediția din 2011) și cea mai convingătoare intrare în scenă în genul (auto)ficțiune din ultima vreme. (Tania Radu, Revista 22) Autorul a știut să presare în text semințele pentru surprize viitoare, atât pentru dornicii de suspans, cât și pentru cei care mai vor să afle despre muzica secretă a vieții. După așa un debut, avem toate motivele să ne așteptăm la o carieră redutabilă în literatură pentru Andrei Pogorilowski. (Luminița Corneanu, România literară) Cartușe este un roman cât se poate de delectabil, scris impecabil, căci Andrei Pogorilowski are o eleganță și o siguranța a sintaxei remarcabile, iar stilul nu este câtuși de puțin sentimental sau melodramatic. (Marius Chivu, Dilema)
Nikola Studenov, fiul unor țărani bulgari din județul Mehedinți, se hotărăște să fugă de serviciul militar obligatoriu. Este introdus în mișcarea legionară de un fost șef de cuib, care îl ajuta sa treaca Dunarea înot în Iugoslavia, apoi fuge în Grecia „regimului coloneilor“ și se stabilește în cele din urmă la Paris, unde o vreme trăiește ca gigolo. Peste douăzeci de ani devine un respectabil profesor suplinitor la Sorbona și revine în România. Trecutul său însă se răzbună…
Andrei Pogorilowski s-a nascut în Bucuresti, în februarie 1968. Începând cu 1982 a studiat pianul si disciplinele muzicale cu ajutorul mai multor profesori particulari. La începutul anilor 1990 a tinut vreme de câtiva ani o rubrica muzicala în revista "Adevarul literar si artistic" si a colaborat cu articole în suplimentul cultural "Litere, Arte & Idei". De-a lungul timpului a publicat sporadic în reviste precum "Dilema", "Dilema Veche" sau "Idei în dialog". Aceasta carte reuneste o buna parte din articolele aparute si câteva texte ramase în sertar.
"Matache & apogiatura" este primul meu roman, scris pe apucate în vreo 15 ani, de cele mai multe ori in timpul unor răceli aprige. Editorii l-au refuzat pentru că este prea intelectualist și prea neconstruit (improvizat). Prietenii însă s-au amuzat citindu-l, iar eu așijderea - scriindu-l. — Andrei Pogorilowski
None
When we hear music we don't just listen; we move along with it. Hearing in Time explores our innate propensity for rhythmic synchronization, drawing on research in music psychology, neurobiology, music theory, and mathematics. It looks at music from a wide range of musical styles and cultures.
Nu știu când au trecut 15 ani. În mai 2000 nu m-am gândit o clipă unde voi fi peste 15 ani, știam că voi face acest ziar, dacă mă va ține Dumnezeu în viață, încă un an, doi, zece, dar nu m-am văzut o clipă măcar peste un număr atât de mare de ani. Pentru o publicație, de orice fel, 15 ani înseamnă enorm, aproape istorie, mai ales când traversează vremuri de criză, cu fluctuații economice uriașe, cu schimbări politice care pot pune capăt și celui mai minunat proiect.
Lucrarea Veronei Maier este, în esență, rodul fuziunii teoriei pragurilor perceptuale temporale din muzicologia cognitivă cu studiile în domeniul ritmicii bachiene elaborate de muzicologul israelian Ido Abravaya. — Andrei Pogorilowski —