Welcome to our book review site go-pdf.online!
You may have to Search all our reviewed books and magazines, click the sign up button below to create a free account.
PIERDUȚI ÎN POEZIE
„Poeziile lui Dinu Popescu reflectă o lume interioară complexă și ne invită, de fiecare dată, să descoperim tăceri și ecouri ale condiției umane. Un poet unic, cu abilitatea de a transforma observațiile sale în artă, oferindu-ne nu doar versuri, ci o profundă meditare asupra sufletului.” - Cezar (POETUL.RO)
Editorialul. Strategii de interacțiune cu literatura
Prin resuscitarea editorialului cu ajutorul literaturii, cartea lui Dragoș Bako se dorește o pledoarie împotriva standardizării culturale și comportamentale, un panaceu pentru ameliorarea disonanței cognitive și eliberarea culturală de sub tirania nivelatoare a „creierului global”, profund manipulat de mass-media. Altfel, libertatea noastră de alegere, liberul nostru arbitru, chiar şi personalitatea noastră rămân doar simple iluzii care, asemenea unor bule de săpun, dispar la prima confruntare cu memele pe care ni le inoculează în permanenţă mijloacele de comunicare în masă. Convins că, la ora actuală, trăim o viață intens mediatizată (evident-virusată), autorul subliniază rolul decisiv al editorialului în crearea de anticorpi culturali, capabili să ne protejeze de influenţa memelor standardizante pe care ni le inoculează mijloacele de comunicare în masă, acceptată ca a patra putere în stat. (Prof. univ. dr. Gheorghe Manolache)
Bărbulețu Dâmbovița
None
Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu î din a
Prefata de Liviu Antonesei. „O carte cu totul uimitoare in actualul peisaj literar si intelectual romanesc ar putea concura pentru cateva genuri cu mari sanse de fiecare data la titlul de «carte a anului» – publicistica eseistica proza. Si chiar poezie doar si Suflete moarte e un «poem»... Textul care ii deschide cartea ar trebui sa se afle pe biroul fiecarui ins care se ocupa de treburile publice de la politicieni la formatorii de opinie – si sa fie citit in fiecare dimineata poate s-ar alege ceva... O carte extraordinara si un scriitor stralucit ce va marca o epoca.“ (Mircea Iorgulescu) „In ciuda avantajelor evidente – cand le privesti de la distanta – nu am putut rezista in SUA. E ciudat... Ma bucur ca America exista si acum ca am vazut (poate si inteles) ceva din ea mi-ar fi aproape imposibil sa devin antiamerican. Dar pe de alta parte nu as putea trai acolo.“ (Radu Pavel Gheo)
Trei mii de semne. Jurnal de scriitor
Pentru că jurnalul de scriitor al Aurei Christi – o parte a acestuia apărut inițial în două volume (Trei mii de semne și Foamea de a fi) – are circa o mie de pagini, la sugestia editorului, acestea au fost redistribuite în volume. Titlul „Trei mii de semne” (Editura Ideea Europeană, 2007) – ediție revăzută și adăugită – a rămas intact, pe când „Foamea de a fi” (ed. I-a: Editura Contemporanul, 2010) apare cu titlul „Coasta lui Apollo”. Publicistica polemică a fost organizată într-un volum separat. Am trecut pe lângă Academie, în a cărei grădină am admirat niște castani bătrâni și atât de mândri, Doamne, în solitudinea lor, dezvelită în pli...
Scriitor în comunism (niște amintiri)
În volumul său de amintiri, Ștefan Agopian schițează traseul pe care un tânăr din România comunistă trebuia să-l parcurgă dacă dorea să publice și să fie recunoscut ca scriitor. Pentru el, a fost un drum sinuos, cu multe obstacole și o lungă perioadă de așteptare până la apariția primei cărți. A fost student, felcer în armată, apoi șomer, însă nu s-a demoralizat, fiind convins că destinul său este să ajungă scriitor. Pe parcurs a cunoscut personalități ale vieții culturale din acea vreme, ca Eugen Negrici, Radu Tudoran, Paul Georgescu, Adriana Bittel, Marin Preda, George Ivașcu sau Nichita Stănescu, căruia i-a fost, de altfel, bun prieten. În Scriitor în comunism Ștefan Agopian ne oferă o descriere plină de umor a drumului său prin viață, presărată cu dezvăluiri picante despre unii reprezentanți de marcă ai literaturii române.
Coasta lui Apollo. Jurnal de scriitor
Dacă spun un adevăr incomod sunt tratată ca un trouble-fête. Dacă regret radicalismul sau lipsa de tact de a emite un adevăr neplăcut, mi se sugerează că sunt lașă. Dacă sunt visătoare sau patetică, mi se spune că sunt depășită. Când sunt tristă și mă ascund după masca unei veselii debordante, mi se zâmbește insidios: ei, ascunde ea ceva. Când spun în gura mare ceea ce cred, sunt șfichiuită cu sarcasme. Iar atunci când abordez teme majore, mi se sugerează că sunt expirată. Nu, nu există nici un fel de comunicare. La mijloc sunt, mai degrabă, niște savante mecanisme menite să-ți deformeze faptele, iar, în ultimă instanță, imaginea, și să-ți taie or...
Teatrul azi
None
Cazul scriitorului disparut
Dispariția inexplicabilă a unui scriitor devine obiectul investigației fostului său traducător și a unui detectiv, acum polițist pensionat. Cei doi vor încerca să afle ce s-a întâmplat cu bătrânul autor, despre a cărui moarte nimeni nu deține nici o informație – nici poliția, nici Uniunea Scriitorilor –, dar care ar trebui să aibă o vârstă neverosimilă, de 113 ani, dacă printr-o minune s-ar mai afla în viață. O intrigă complicată, plină de suspans, condimentată cu elemente de fantastic îl poartă pe cititor, într-un ritm alert, printr-un București eliadesc, misterios, către un deznodământ surprinzător, care deschide perspective neașteptate de interpretare a poveștii. Fals policier, Cazul scriitorului dispărut pune, la un nivel de profunzime, inclusiv problema raportării autorului la textul său, dar și a traducătorului la textul pe care-l traduce, cel din urmă nefiind întotdeauna onest și introducând deseori ceva din propria gândire în ceea ce ar trebui să fie transpunerea pură a textului altcuiva.
