You may have to Search all our reviewed books and magazines, click the sign up button below to create a free account.
None
Într-o lume apăsată de prozaism și angoasă, poezia, mai mult ca oricînd, devine elixirul vieții! Un remarcabil volum de poezie feminină contemporană „în oglindă”: poete românce și „poetesse” italience consacrate, în original și traduse în cealaltă limbă. Selecție și traducere parțială de Daniel D. Marin, pentru colecția Biblioteca R&R coordonată de Raluca Lazarovici Vereș. Autoare: Ruxandra Cesereanu Antonella Anedda Rodica Draghincescu Saviana Stănescu Annelisa Alleva Maria Grazia Calandrone Isabella Leardini Ofelia Prodan Laura Liberale Maria Borio
Volumul cuprinde poeme semnate de 34 de autori, pe care Alexandru Petria, realizatorul antologiei, le consideră reprezentative pentru anul 2013 și care au fost publicate în reviste, în format tipărit sau online, ori pe diverse site-uri literare. Singurul criteriu de selecție este, așa cum afirmă antologatorul, valoarea materialelor, și nu apartenența autorilor la anumite grupări literare. Dintre autorii textelor, îi amintim pe: Adrian Suciu, Andrei Mocuța, Andrei Zbîrnea, Aura Christi, Doina Uricariu, Dorin Tudoran, George G. Asztalos, Gheorghe Grigurcu, Leo Butnaru, Liviu Antonesei, Liviu Ioan Stoiciu, Menuț Maximinian, Mihail Vakulovski, Nicolae Coande, Petronela Rotar, Ștefan Doru Dăncuș.
Volum nominalizat la secțiunea „Critică. Istorie și Teorie Literară“ – Premiile „Observator cultural“, ediția a VI-a, 2012 Acest al doilea volum abordează, tot din perspectiva experimentalismului, care suferă în contextul postdecembrist anumite „radicalizări“, poezia autorilor intrați în literatură după 1990. Asemenea „radicalizări“ (care pot fi subordonate unei ideologii/retorici a excesului) sunt privite din perspectiva conceptului de „hipermodernitate“ teoretizat de Gilles Lipovetsky, pe care autorul îl propune în locul celui (consacrat) de postmodernism. Plecând de aici, sunt luate în discuție abordările teoretice ale ultimelor două promoții poetice, ca și „manifestele literare“ (fracturist, utilitarist etc.) ale acestora și sunt analizate câteva direcții poetice, situate în continuitatea experiențelor experimentaliste discutate în volumul anterior.
De ce rocker atipic? Pentru că, în copilărie și în adolescență, până să descopăr rock and roll-ul, am ascultat muzică ușoară și populară românească, laolaltă cu muzici din diverse țări precum Rusia, China, Armenia, Israel, Franța, Spania, Italia, Ungaria sau Grecia, astfel în‐ cât preferințele mele muzicale nu s-au limitat doar la muzica rock. Chiar și în prezent îmi face mare plăcere să caut pe YouTube muzică din diferite țări mai mult sau mai puțin exotice. În ciuda faptului că am cântat într-o trupă beat, nu am adoptat o ținută specifică rockerilor. De altfel, nici nu aveam banii necesari să mă îmbrac la... ultima modă. Primii mei blugi marca Wrangler, cumpărați pe banii din prima bursă, asortați cu o helancă portocalie, așa cum văzusem la formația Sincron, au fost tăiați sistematic şi făcuți franjuri, de către tatăl meu, care nu accepta, la el în casă, o ținută „malagambistă”. Un motiv suficient pentru a nu ne mai vorbi vreo șase ani, deși locuiam împreună. Pletele, ușor rebele, mi-au fost tăiate de Miliție, în gara Buzău, unde coborâsem să-mi cumpăr o sticlă cu bere.
Existenţa diafană, care continuă volumele de autor Cercul de graţie (2003) şi O carte pe săptămână (2007), reprezintă o foarte echilibrată şi competentă radiografiere a simptomatologiei editoriale româneşti din anii 2000-2010, Ştefan Borbély unind între coperţile aceluiaşi volum atât texte dedicate unor nume consacrate ale literaturii române (Marin Sorescu, Mircea Zaciu, Nicolae Breban, Marin Mincu, Livius Ciocârlie, Adrian Marino, Horia-Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu, Paul Cornea, Dan C. Mihăilescu), cât şi analize ale unor autori tineri, care s-au făcut cunoscuţi în ultimii ani (Adrian Dohotaru, Cătălin şi Roxana Ghiţă, Adriana Teodorescu, Florina ...
None
„Tema pe care o propunem în această carte ar putea să-i surprindă pe unii cititori. O discuţie pornind de la întrebarea Cum citesc bărbaţii cărţile femeilor? poate părea uşor inactuală sau superfluă. Mulţi ar răspunde scurt: nu mă interesează această distincţie, lucrurile sunt lămurite de mult sau există literatură proastă şi literatură bună, nu literatură scrisă de femei şi literatură scrisă de bărbaţi. Problema pare, într-adevăr, «clasificată», dar tocmai acele lucruri care ne apar ca lămurite, sigure, «adevărate» sunt cele care ne dau cele mai mari bătăi de cap. Nu le mai luăm în discuţie, nu le mai permitem să emuleze sau să comporte an...
None