You may have to Search all our reviewed books and magazines, click the sign up button below to create a free account.
In 1930s Bucharest, some of the country’s most brilliant young intellectuals converged to form the Criterion Association. Bound by friendship and the dream of a new, modern Romania, their members included historian Mircea Eliade, critic Petru Comarnescu, Jewish playwright Mihail Sebastian and a host of other philosophers and artists. Together, they built a vibrant cultural scene that flourished for a few short years, before fascism and scandal splintered their ranks. Cristina A. Bejan asks how the far-right Iron Guard came to eclipse the appeal of liberalism for so many of Romania’s intellectual elite, drawing on diaries, memoirs and other writings to examine the collision of culture and extremism in the interwar years. The first English-language study of Criterion and the most thorough to date in any language, this book grapples with the complexities of Romanian intellectual life in the moments before collapse.
This book undertakes a critical survey of art history across Europe, examining the recent conceptual and methodological concerns informing the discipline as well as the political, social and ideological factors that have shaped its development in specific national contexts.
„Fie că i se cere, fie din proprie iniţiativă, Petru Comarnescu divulgă tot, de cele mai multe ori, pe un ton neutru; în anumite cazuri, totuşi, când se referă la persoane pe care le antipatizează sau care l-ar fi nedreptăţit, comentariile devin acide, iar informaţiile sau insinuările, compromiţătoare. Îşi găsesc aicio supapă şi frustrările (acute) sociale şi intelectuale ale lui Petru Comarnescu. Iată-i, prinşi ca într-un insectar, pe toţi cei care nu i-au acordat importanţa meritată! Verdictul moral nu poate fi decât unul de vinovăţie; excesul de zel anulează până şi circumstanţele atenuante care s-ar fi putut altminteri invoca (marele vinovat, în toate, fiind regimul comunist). Însă valoarea literară a multor pagini este indubitabilă. Laolaltă, alcătuiesc un fel de Comedie umană a lumii intelectuale şi artistice româneşti din anii '50 şi '60. Petru Comarnescu şi-a ratat «marea operă» a vieţii. Să o fi reuşit agentul Anton?“ (Lucian BOIA) Selecţie, introducere şi comentariu de Lucian Boia
None
Niciunde altundeva, la noi, ideea politică americană, identitatea americană, specificitatea culturii şi civilizaţiei americane nu reies mai limpede, mai nuanțat, mai polifonic decât în specia ambiguă a cărții de călătorie. America memorialelor transatlantice este, de fapt, America noastră cea mai cuprinzătoare şi mai expresivă. Și cum arată ea? Cum se precizează această monadă în același timp epatantă şi enigmatică din sutele de pagini îndrăgostite, cataleptice, pizmașe, pătrunzătoare, perfide? „Ne aflăm în fața uneia dintre cele mai complete (dacă nu și exhaustive) cercetări privind o temă palpitantă: relatările autorilor români care au călătorit în Statele Unite ale Americii. Rigoarea analizei, privirea în egală măsură a literatului avizat și a sociologului dubitativ conferă demersului o soliditate impresionantă.“ (MIRCEA MIHĂIEȘ)
,,Adâncind cunoaşterea/ lumii/ în simultaneitate,/ unde să fi fost pe-atunci poezia?/ În mai târziul luminii/ focalizând veşnicia‽”, se întreabă, aş spune în chip heideggerian, altundeva (în poemul Cred în imposibil) Dumitru Găleşanu. Dar ce să fie, cosmogonic vorbind, ,,târziul luminii”? Probabil pământul, locuirea omului pe acesta. Atunci încredinţarea poetului român să nu fie aidoma aceleia a gânditorului neamţ din Pădurea Neagră? Anume că locuirea omului e întemeiată pe poetic, (admiţând că existenţa omului porneşte de la locuire), aceasta fiind, la poetul nostru, precum la Hӧlderlin, însăşi trăsătura fundamentală a existenţei umane; abso...
Revenind la substanța și valențele noului volum, primul fapt de prețuit este calitatea poetică a acestei lirici personale, definită în subtitlu drept „lirică filosofică”, în sensul cel mai vechi și cel mai nou al cuvântului, ca gândire poetică asumată, precum în poemul (în două părți) Heideggeriană, în care marele filosof german este relevat, în mod excelent, drept „un interpret / al gândirii poetizând însăși gândirea”. De aici, „instanța lirică e suverană, / păstrându-și spiritul ludic - / în a-și decide soarta / în arta abstractă contemporană” (Instanța lirică), artă care se particularizează temporal prin instituirea poietică a conce...