Welcome to our book review site go-pdf.online!
You may have to Search all our reviewed books and magazines, click the sign up button below to create a free account.
Definitions
''The poems carry deep inside Paler's unique tenderness and reflection - short descriptions of feelings, thoughts or moments of our life. In all these short poems, sometimes only into a verse...I found again the main and constant topics which enriched my mind...I found definitions of tears and cries, of departures, of love, of regret, or of obsession. I found definitions of illusion, of maturity, of dignity, of balance, of silence, of loneliness, of ego....'' Mariana Ganea, Romanian-Insider ''The poetry reads as though an individual, the poet, is going through a process of examination, attempting to define his relation to the world and to himself, to define not just how he fits in, but if an...
Viaţa pe un peron
None
Octavian Paler
None
Un om norocos
Un azil de bătrâni izolat pe malul mării, în vecinătatea unei mlaștini, a unor faleze de marmură și a unui sat de pescari. Aici ajunge artistul Daniel Petric, a cărui sarcină este să sculpteze chipul fiecărui bătrân care moare. Având experiența școlii de corecție, a ospiciului și a închisorii, Petric este convins că se va adapta, însă încet-încet descoperă că viața locuitorilor azilului este dominată de ură, denunțuri, lașități agresive, violență și amenințări. Iar peste toate plutește figura Bătrânului, un personaj pe care nu l-a văzut nimeni, dar care pare să facă legea în acest loc întunecat.
Eul detestabil
„În prima ei formă, această carte se chema Un muzeu în labirint. Revăzând-o, i-am schimbat și titlul, permițându-mi să dau ironiei lui Pascal, «le moi est haïssable», un înțeles melancolic. Ce înseamnă «normal» în artă? Față de «normal», soarele lui Van Gogh este prea mare și prea galben; umbrele lui Caravaggio sunt prea brutale; mușchii statuilor lui Michelangelo, prea viguroși; bătăliile lui Delacroix, prea somptuoase; Rafael e prea pur; Rubens, prea opulent; Velázquez, prea calm; Goya, prea crud. Și unde merg femeile dansând, ca la Botticelli? Unde sunt caii albaștri ca la Gauguin? Courbet exclamă zeflemitor: «Dacă vreți să vă pictez îngeri, arătați-mi-i!». Fraza nu era totuși decât o bravadă a maestrului din Ornans. El însuși știa, desigur, că pictura Renașterii e plină de îngeri pe care nimeni nu i-a văzut și de paradise în care nimeni n-a locuit. Pictorii au închis uneori ochii pentru a vedea mai bine...“ (Octavian Paler)
